By Dacă ne-am raporta la șah, Emeric Ienei ar fi fost un mare maestru internațional. Nu-i ușor să conduci spre succes sportivi ca Ladislau Boloni, Helmut Duckadam, Marius Lăcătuș, Victor Pițurcă și toți ceilalți componenți ai echipei Steaua care câștig Cupa Campionilor în 1986. Fiecare cu personalitatea lui proeminentă, fiecare cu orgoliul lui nemăsurat, fiecare cu ambițiile și chiar nebuniile lui. Ca să-i strunești pe acești cai nărăvași în zborul lor spre necunoscut, trebuie să ai fler, tărie de caracter, diplomație.
Da, Ienei a fost un adevărat diplomat, a știut să-l îmblânzească în vestiar pe sălbaticul Lăcătuș, pentru a-i da frâu liber pe teren. A știut să discute cu cerebralul Boloni și să-l responsabilizeze în joc, l-a disciplinat pe rebelul Pițurcă și i-a insuflat încrederea de golgheter, l-a temperat și l-a pus în slujba echipei pe zvăpăiatul Balint, l-a tratat ca pe omologul său din teren pe inteligentul Tudorel…
