”Fotbalistul bun îl recunoști și atunci când joacă prost”, mi-a spus cândva Cornel Jurcă, unul dintre marii noștri descoperitori de talente și omul care în vremuri din păcate aproape uitate făcea naționala României campioană europeană.
Cu domnul Jurcă eram și când l-am văzut prima dată pe Cătălin Cîrjan. Trecuse ceva timp de când debutase, chiar cu gol, la vârsta de 10 ani, în Liga 4 la Juniorul București – Liga 4 bucureșteană de seniori, să ne înțelegem!
Acum avea vreo 14 ani cred, juca deja la Viitorul Domnești și venise la o acțiune de selecție organizată de federație la categoria lui de vârstă, deși era accidentat.
Un copil timid, fragil ca orice copil de vârsta lui, parcă ascuns atunci în spatele tatălui și al fratelui mai mare, și el fotbalist. O familie care, nici nu știu cum să o spun, emana atât de mult bun simț și o modestie pe care eu unul rar le-am văzut în fotbalul nostru, în care copilul este pentru…

